Manuscrise scoase la lumină (Manuscript Releases) – Volumul 8

Ca urmare a neascultării lui Adam, fiecare ființă omenească este călcătoare a Legii lui Dumnezeu și vândută păcatului. Dacă omul nu se pocăiește și nu este convertit, el stă sub robia Legii, slujind lui Satana, căzând în înșelăciunile vrăjmaşului, mărturisind împotriva preceptelor lui Iehova. Numai prin ascultare perfectă de cerințele Legii sfinte a lui Dumnezeu omul poate fi îndreptăţit. Cei a căror natură a fost pervertită de păcat să-și țină mereu ochii ațintiți asupra lui Hristos, Autorul și Desăvârșitorul credinței lor.
Nimeni care crede în Isus Hristos nu este sub robia Legii lui Dumnezeu, căci Legea Lui este o lege a vieții, nu a morții pentru cei ce ascultă de preceptele ei. Toți cei care înţeleg spiritualitatea Legii, toți cei care-și dau seama de puterea ei de detector al păcatelor, se află într-o stare la fel de neajutorată ca și Satana însuşi dacă nu acceptă salvarea oferită pentru ei prin jertfa reparatoare a lui Isus Hristos, ispăşirea noastră, Cel una cu Dumnezeu. Prin credinţa în Hristos ascultarea de fiecare principiu al Legii devine posibilă. Pavel a învățat că „Legea este sfântă și porunca este sfântă, dreaptă și bună”. Pentru beneficiul nostru el se întreabă: „Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceiași poruncă. Știm, în adevăr, că Legea este duhovnicească, dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului” (Romani 7:13-14).
Numai cei care, prin credința în Hristos, ascultă de toate poruncile lui Dumnezeu, vor ajunge la starea de ne-păcătuire în care a trăit Adam înainte de fărădelegile sale. Ei mărturisesc despre dragostea lor faţă de Hristos, ascultând de toate preceptele Sale, inclusiv de cea referitoare la respectarea Sabatului, a șaptea zi a săptămânii, ziua pe care El a binecuvântat-o și a sfinţit-o pentru că în ea S-a odihnit de toată lucrarea Lui” (Geneza 2:3).