Materiale 1888 – Volumul 2

Va veni vremea când mulți vor fi dornici să facă orice şi tot ce este posibil pentru a avea şansa de a mai auzi apelul pe care l-au respins la Minneapolis. Dumnezeu le-a mişcat inimile, dar mulți au cedat unui alt spirit, care punea în mişcare pasiunile lor josnice. Oh, dacă aceste biete suflete ar face o lucrare profundă înainte de a fi prea târziu pentru totdeauna! Oportunități mai bune nu vor veni niciodată, sentimente mai profunde ei nu vor avea. Pentru a beneficia de ocazii mai bune în viitor, ei trebuie să folosească ocaziile pe care le-au avut deja, să cedeze Duhului lui Dumnezeu şi să ţină seama de glasul din cer, dând ascultare imediată din toată inima. Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Păcatul care a fost comis în ceea ce s-a petrecut la Minneapolis rămâne înregistrat în cărțile din ceruri, înregistrat împotriva numelor acelora care s-au opus luminii; şi va rămâne înregistrat până se face o mărturisire completă şi cei vinovaţi vor sta în umilinţă desăvârşită înaintea lui Dumnezeu. (pag. 1031, orig.)

Aceasta este viaţa veşnică a bisericii: să iubească pe Dumnezeu mai presus de orice, și să iubească pe ceilalți aşa cum se iubesc pe sine. A existat doar puțină dragoste pentru Dumnezeu și semeni, și Dumnezeu a dat prin solii Lui exact ceea ce oamenii au avut nevoie. Cei care au primit solia, au fost foarte mult binecuvântați, pentru că au văzut razele luminoase ale Soarelui Neprihănirii, şi viaţa şi speranța a răsărit în inimile lor. Ei au privit la Hristos. „Nu te teme”, este asigurarea Lui veşnică; „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor.” „Pentru că Eu trăiesc, şi voi veți trăi.” (pag. 1340, orig.)