Cu Isus în școala suferinței

„Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, și nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii” (Evrei 12:11).
La tot pasul întâlnim oameni care suferă. Din ce în ce, sunt mai multe fiinţe nenorocite pe lume: bărbaţi, femei şi copii loviti greu de boli incurabile în trupurile lor, sau cu suferinţe psihice; neînţelegeri şi decepţii familiale, dureri sufleteşti în urma pierderii prin moarte a celor dragi; nenorociri, dezastre, calamități… Iată câteva din durerile care fac viaţa aceasta o „Vale a plângerii”, o „Vale a umbrelor morţii”. Cei mai mulţi oameni se revoltă în faţa suferinţei; alţii se descurajează; unii se consolează, înţelegându-i rostul; dar foarte puțini sunt aceia care înţeleg să mulţumească lui Dumnezeu pentru durerea îngăduită de El în viaţa lor. Creatorul a făcut pe om sfânt și fericit. Dumnezeu nu este autorul suferinţelor lumii, așa cum în mod greșit îl învinuiesc unii oameni. Neascultarea de Legea lui Dumnezeu – Legea iubirii și a fericirii – aceasta a adus în lumea noastră durere şi moarte. Pe măsură ce molima păcatului ia proporţii tot mai mari pe această planetă, în aceeaşi măsură se înmulţesc şi suferinţele…
Sunt rare sufletele sănătoase, tari, care nu se lasă doborâte de suferinţă, şi care pot spune împreună cu apostolul: „Ştim că toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”. Lacrima, durerea, oftatul şi suferinţa cea mai grea, pot fi perle de binecuvântare cerească în viaţa aceluia care ştie să le înţeleagă rostul şi care ştie să se comporte în această școală a durerii.
Da, suferinţa suportată bine, poate fi o adevărată şcoală, cea mai înaltă de pe acest pământ, al cărui Profesor şi Model vrednic de urmat
este Isus, Acela care a fost „Omul durerii și obişnuit cu suferinţa”.