Zorile apostaziei și Teologia ultimei generații

Una dintre cele mai dramatice eliberări ale Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, care a avut loc prin slujirea solului numit de Dumnezeu, a avut loc în anul 1903, în luna octombrie. Birourile Conferinței Generale au fost mutate de la Battle Creek, Michigan, la Washington, D.C., iar liderii bisericii noastre s-au adunat la noul sediu pentru a studia planurile pentru lărgirea și întărirea activității Domnului. Dar consiliul lor a fost întrerupt când a sosit un grup de aproximativ zece bărbați care au stârnit o controversă asupra noii cărți panteiste a doctorului J.H. Kellogg, Templul viu.

S-a spus că cei care nu pot învăța din istorie, sunt condamnați să repete istoria. Încă o dată se promovează printre noi presupunerea că o mare reformă trebuie să aibă loc în rândul adventiștilor de ziua a șaptea și că această reformă va consta în renunțarea la doctrinele care stau ca piloni ai credinței noastre. Unii renunță deja la „principiile adevărului pe care Dumnezeu în înțelepciunea Sa le-a dat bisericii rămășiței”, iar religia noastră este schimbată. Cărți de un nou ordin sunt scrise acum, sunt publicate de editurile noastre confesionale și sunt oferite spre vânzare în centrele noastre adventiste de carte. În capitolele acestei lucrări vom atrage atenția asupra schimbărilor doctrinare asupra cărora se atentează în marea apostazie adventistă. În acest articol, vom lua în considerare unele dintre cărțile „unui nou ordin” care sunt utilizate pentru promovarea apostaziei.

Mai există astăzi vreo șansă pentru salvarea Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea?