Sistemul diabolic de ruinare a lumii în ultima lui fază

„Avem nevoie să înțelegem timpul pe care îl trăim. Noi nu îl înțelegem nici pe jumătate. Nici pe jumătate nu îl pricepem. Inima mea tremură când mă gândesc ce vrăjmaș avem de înfruntat și cât de puțini suntem pregătiți să-l înfruntăm. Când a venit Hristos în lumea noastră, Satana era la lucru, bătându-se pentru fiecare centimetru pe calea de la iesle la Calvar.” [Review and Herald, 18 februarie 1890]

Toate mijloacele de a strica sufletele oamenilor fuseseră puse la lucru. Fiul lui Dumnezeu, cercetând lumea, a văzut suferinţă şi mizerie. Cu milă, El a văzut cum oamenii ajunseseră victime ale cruzimii lui Satana. El privea cu compătimire la aceia care erau corupţi, ucişi şi pierduţi. Ei îşi aleseseră un conducător care i-a pus în lanţuri la carul lui. Deznădăjduiţi şi înşelaţi, ei îşi continuau drumul într-o jalnică procesiune spre ruină veşnică – spre o moarte în care nu mai este speranţă de viaţă, spre o noapte în care nu mai apare dimineaţă. Agenţii satanici intraseră în oameni. Trupul fiinţelor omeneşti, făcut pentru a fi un locaş al lui Dumnezeu, devenise un locaş al demonilor. Simţurile, nervii, pasiunile, mădularele oamenilor erau influenţate de agenţi supranaturali, prin satisfacerea celor mai josnice plăceri. Pe chipurile oamenilor se imprima chiar pecetea demonilor. Feţele oamenilor reflectau expresia legiunilor celui rău, de care erau posedaţi. Aceasta era perspectiva pe care o vedea Mântuitorul lumii. Ce privelişte pentru Infinita Puritate!

Lumea, care umblă ca şi când nu ar exista niciun Dumnezeu, adâncită în ocupaţii egoiste, va fi lovită în curând de un prăpăd neaşteptat, din care nu va fi nicio scăpare. Întreaga lume pare a fi în marş spre moarte.