Laodicea

În capitolul 3 din Apocalipsa, Biserica lui Dumnezeu din timpul sfârșitului este numită Laodicea. În aceste versete poporul Său rămășiță este descris ca având tendința să-și evalueze spiritualitatea și activitatea la un nivel mult mai înalt decât o face judecata lui Hristos. El declară că Biserica laodiceană, în ciuda faptului că i s-a încredințat cunoştinţa ultimelor Sale solii de avertizare adresate lumii, este „ticăloasă”, „nenorocită”, „săracă”, „oarbă” și „goală”. În Matei 25:1-13 se găseşte parabola celor zece fecioare care aşteaptă să participe la o sărbătoare de nuntă. Și în această relatare Isus descrie poporul Său rămășiță. Parabola lui Hristos spune: „pentru că mirele zăbovea toate au ațipit” (v. 5).
Volumul prezent este un studiu făcut cu ajutorul Bibliei și al Spiritului Profeției privind forma și motivul pentru care Domnul Hristos Și-a adus poporul din vremea sfârșitului într-o mişcare de înaltă organizare. Aici este descris de asemenea felul în care metodele poruncite de Hristos pentru gestionarea organizației Sale tind să fie abuzate şi chiar ignorate. Se explică felul în care poporul Său tinde să administreze activitatea misionară cu publicațiile, educațională, sănătate şi chiar de slujire mai mult în armonie cu înţelepciunea şi dorințele omului şi ale lumii decât cu sfaturile clare ale Domnului pe care clamează că-L slujesc.
Dar nu totul este o sumbră perspectivă. Există sfat despre cum să reînsuflețești un popor din condiția laodiceană. Această lucrare merge în detaliu despre ce va face Hristos ca să-și trezească poporul. Se prezintă explicațiile inspirate ale felului în care rămășița Sa va fi „zguduită” într-o condiție în care El va putea să reverse peste ea Ploaia Târzie ca s-o împuternicească şi s-o echipeze pentru proclamarea Marii Strigări, încheind astfel lucrarea Sa pe pământ. Capitole întregi sunt dedicate instrucțiunilor divine privind importanța de a nu merge înainte, ci de a coopera cu Isus în procesul de interacțiune cu poporul Său.