De ce așteaptă Isus?

Bărbaţi şi femei, L-au văzut ultima dată pe Isus pe pământ în timp ce erau adunați pe Muntele Măslinilor, cu puțin timp înainte de a se înălța la cer, dincolo de vederea lor. Dar El l-a lăsat așa cum L-au cunoscut pe El la vârsta de 33 de ani – un om care era așa ca ei. În timp ce ei priveau, pierduți de uimire, „El S-a înălțat, și un nor L-a ascuns de ochii lor” (Fapte 1:9). A plecat El pentru totdeauna? Urmașii Săi fideli Îl vor mai vedea vreodată? Unde S-a dus El?
Întrebările lor au fost repede disipate, odată cu afirmația liniștitoare a îngerului: „Bărbați galileeni, de ce stați si vă uitați spre cer? Acest Isus, care a fost înălţat la cer dintre voi, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer” (Fapte 1:11).
Isus, Tâmplarul din Nazaret, Prietenul mulțimilor, Vindecătorul plin de har, este acum în cer, nu ca un spirit descărnat, nu cu „forma de Dumnezeu” pe care o avea înainte de a veni pe acest Pământ (Filipeni 2:6), ci ca om, reţinând natura umană pentru eternitate.
Însă odată cu trecerea timpului s-a întâmplat ceva foarte interesant și trist cu Biserica creştină. Ei au pierdut din vedere locul unde se află Isus acum şi ceea ce este El acum, acționând acum în folosul nostru. Peste secole, mulţi în biserică şi-au fixat atenția lor pe El murind pe cruce – personificare a tragediei umane. Ei L-au înălțat pe Isus ca cel mai mare învățător al neprihănirii pe care omenirea l-a avut vreodată, L-au onorat pentru integritatea Sa neștirbită, perfectă, L-au adorat pentru impulsul său moral pe care El L-a injectat în istoria umană. El sunt mișcați de urmarea absolută a idealurilor Sale care L-au condus la cruce, în fața căreia El n-a dat bir cu fugiții și nici n-a consimțit la rău. Însă aceasta este unde privesc ei – pe cruce,
A-L vedea pe El doar pe cruce este a vedea doar în parte. Atrăgătoare şi fermecătoare este această imagine a iubirii infinite – Dumnezeu plătind prețul pentru o rasă căzută, și înviind triumfător din mormânt – o demonstratie duală de iubire și putere.
Adventiștii de Ziua a Șaptea cred că este mult mai mult în rolul pe care îl are Domnul în planul de mântuire, decât doar să il vedem pe El numai pe cruce, minunat şi indispensabil aşa cum o arată moartea Sa. Sau chiar să îl vedem pe El ca Domnul nostru înviat, glorios, cu toate implicatiile sale. El Îl urmează pe El în Sanctuarul ceresc, El Îşi fixează ochii asupra Lui, Marele Preot al familiei umane, speranta vie a oricărui om care caută iertarea şi biruința asupra forţelor păcatului.
De ce aşteaptă Isus?