Cei șapte îngeri

Atât de mare a fost ignoranța care ascundea vederii adevărurile glorioase descoperite în lucrarea ultimilor trei îngeri din Apocalipsa 14 și atât de emoționantă a fost descoperirea acelor adevăruri, încât a existat tendința de a scrie doar despre ele. Acest lucru ar fi produs o prezentare neechilibrată a subiectului, un rezultat nefericit care trebuia evitat cu orice preț. Apocalipsa 14 este un capitol ce trebuie să fie bine înțeles în toată semnificația lui. Nicio secțiune nu poate fi ignorată fără a limita înțelegerea întregului. De aceea, a trebuit să se ia în considerare caracterul și lucrarea celor 144.000, cât și fiecare din cei șapte îngeri. Munca aceasta a trebuit să înceapă cu slujirea primului înger, care și-a început lucrarea în 1831, și să se sfârșească cu cel de-al șaptelea înger, care va sluji la sfârșitul timpului strâmtorării lui Iacov.
Cel de-al patrulea înger a apărut prima dată la Minneapolis, în 1888. Instrumentele omenești au fost Waggoner și Jones. Iarăși, orice încercare de a acoperi într-un mod exhaustiv istoria marii lupte care a avut loc la Minneapolis și de după aceea, cât și a adevărurilor glorioase pe care acest înger a venit să le descopere, ar cere un spațiu care nu este disponibil în această carte și ar repeta doar informația care deja se găsește la alți scriitori.
Nu mai este nevoie să spunem că slujirea acestui înger a adus lucrarea primilor trei îngeri la miezul ei și la o eficacitate remarcabilă, dar, din nefericire, nu a fost primit din toată inima de către poporul advent la acea vreme. În mod tragic, el a fost respins și forțat să se întoarcă la locul său ca să aștepte o ocazie mai bună când să i se spună bun-venit, eveniment care a avut loc în anii ’50.
Însă, în timp ce acest înger puternic aduce la îndeplinire încheierea lucrării de evanghelizare a lumii, slujirea sa nu pune punct final lucrării lui Dumnezeu. Această lucrare trebuie să aștepte până când îngerii al cincilea, al șaselea și al șaptelea s-au succedat pe rând și își aduc fiecare la îndeplinire misiunea desemnată de Dumnezeu. Atunci, și nu mai înainte, va veni sfârșitul și Mântuitorul va apărea pe norii cerului ca să îi ia acasă pe cei credincioși.
Studiul celor șapte îngeri este în esență studiul celor dintâi roade și al secerișului. Cei 144.000 sunt cele dintâi roade iar neprihăniții morți din toate veacurile sunt secerișul. Ceea ce face ca cele două grupe să se găsească într-o relație de dependență strictă una de cealaltă este legea strictă și inviolabilă care arată că nu poate exista seceriș fără ca mai întâi cele dintâi roade să-și fi adus la îndeplinire rolul lor desemnat. De aceea, Isus nu se poate întoarce pe norii cerului până când cei 144.000 nu și-au adus la îndeplinire cu credincioșie și în mod complet însărcinarea lor în timpul slujirii mișcărilor celui de-al cincilea, al șaselea și al șaptelea înger.
Prin urmare, aceia dintre cei ce trăiesc astăzi, care vor ocupa cu succes un loc între cei 144.000 în timpul conflictului final, trebuie să fie buni cunoscători, în amănunțime, ai subiectului celor dintâi roade și al secerișului, precum și a raportului de dependență pe care o au unul față de celălalt.
De aceea, recomandăm un studiu profund al lucrării tuturor celor șapte îngeri.